Apollinia's Blog

Cele 15 încercări ale celor care se află pe o cale spirituală

de Dr. Joshua David Stone

1.- PUTEREA
2.- CELEBRITATEA
3.- BANII
4.- SEXUALITATEA
5.- DORINŢA
6.- ATAŞAMENTUL
7.- TRANSCENDEREA FRICII
8.- EGOISMUL
9.- FALSA MÂNDRIE
10.- MÂNIA
11.- LĂCOMIA
12.- GELOZIA
13.- VANITATEA
14.- TRANSCENDEREA DUALITĂŢII
15.- EGOLATRIA


PUTEREA
Primul test important al oricărui lucrător cu Lumina se leagă de putere. Aici lecţia se referă fie la faptul că nu o posezi într-o măsură suficientă, fie că, atunci când o dobândeşti, o laşi să ţi se urce la cap. Puterea personală este fundamentală, în primul rând, drept o primă cheie a sănătăţii psihologice şi a creşterii/evoluţiei personale. Idealul este acela de a o deţine permanent, în măsură considerabilă, fără a ezita. Doar prin deţinerea puterii personale, are loc controlul de Sine asupra energiilor. Fie că vă deţineţi puterea, fie că o daţi altora şi/sau minţii subconştiente, ego-ului negativ, copilului lăuntric, gândurilor, emoţiilor, dorinţelor şi corpului fizic.
Reversul medaliei se referă la faptul că trebuie să deţii puterea, dar nu printr-o reprimare a aspectului Yin al sinelui personal. Trebuie să existe o dreaptă măsură între laturile masculină şi feminină. Ele trebuie să conlucreze, ca într-un minunat dans. Adevăratul test al puterii se petrece, atunci când cineva ajunge într-o poziţie de conducere. Îşi foloseşte acesta puterea, în întregime, în serviciul Conştiinţei Cristice şi a iubirii, sau devine el o putere manipulată de către egoul negativ, pentru a-i controla pe alţii. În esenţă, în rolul lor de conducător, puterea pe care o au asupra celorlaţi i se poate urca la cap? Este modul în care atât de mulţi învăţători, guru, channelori şi persoane psihice eşuează, în faţa primului dintre cele mai importante teste fundamentale. Unul din teste constă în a vedea dacă îi trataţi pe ceilalţi exact în acelaşi mod în care făceaţi aceasta, înainte de a dobândi puterea pe care o deţineţi acum.

CELEBRITATEA
Următorul test important, pe calea spirituală, este problema celebrităţii. Cele trei mari încercări, ale puterii, banilor şi celebrităţii sunt toate intercorelate. Întrebarea care se pune aici este ceea ce se întâmplă personalităţii atunci când se atinge celebritatea şi recunoaşterea lumească? Cum reuşeşte aceasta să producă o schimbare a personalităţii? Veţi începe să-i trataţi altfel pe ceilalţi? Veţi începe să-i trataţi pe ceilalţi ca şi cum ar fi cetăţeni aparţinând unei clase inferioare? Vi se va urca celebritatea la cap, hrănindu-vă egoul? Cum vă veţi folosi de celebritate - drept autoglorificare sau drept o oportunitate de a fi mai mult de folos? Declanşează cumva celebritatea calea egoului negativ?Problema care se petrece acum în viaţa de pe Pământ este că cei care vor ajunge la recunoaşterea lumească nu sunt dotaţi, din punct de vedere psihologic, să abordeze acest lucru. Aceasta se aplică atât personajelor din lume, ca şi liderilor spirituali. Ei sunt deosebit de bine dezvoltaţi din punct de vedere psihic şi spiritual, dar nu suficient de dezvoltaţi psihologic, pentru a avea controlul asupra egoului negativ, asupra copilului interior, al corpului de dorinţe, al corpului emoţional sau a ceva asemănător. Cheia tuturor acestor teste este să rămâneţi exact cum eraţi înainte de a fi ajuns la putere, bani şi celebritate. Aceste binecuvântări date de DUMNEZEU trebuie să fie folosite pentru obiectivele acestuia. Trebuie să înţelegeţi că ele reprezintă un împrumut şi, dacă vor fi folosite greşit, vor fi retrase.

BANII
Următorul mare test pe calea spiritualităţii este cel care se referă la bani. Fiecare din aceste teste este ca un fel de fals dumnezeu sau idol, într-un sens metafizic. Problema cheie este dacă lucrătorii cu Lumină vor da întotdeauna întâietate prezenţei lui DUMNEZEU, punându-i pe toţi ceilalţi zei mai puţin importanţi pe altarul sacrificiului. Acesta este adevăratul test al unui Sine cu adevărat realizat. Cât de ataşat sunteţi de bani? Sunt uimit să văd că există lucrători cu Lumina care au foarte mult din Conştientizarea Cristică, dar aceasta în afara problemei banilor. În acel momnet, Conştinetizarea Cristică dispare, pe fereastră. Este ca şi cum ar aparţine Conştienţei Cristice, atât timp cât îşi primesc onorariul pentru fiecare client. Aceasta nu este o spiritualitate adevărată.
Ce se întâmplă atunci când cineva vă contrariază, în problema banilor? Cum răspundeţi? Nu am spus că banii nu sunt importanţi, pentru că ei sunt importanţi. Totuşi, ei nu contează mai mult decât DUMNEZEU sau decât Conştiinţa Cristică. Dacă aţi fi lipsiţi de toţi banii şi posesiunile dvs. materiale, cum aţi reacţiona? V-aţi păstra credinţa şi dreapta măsură întru DUMNEZEU? Multe dintre aceste 15 texte se întrepătrund. Atunci când un lucrător cu Lumina sau chiar şi cineva care nu este un lucrător cu Lumina ajunge în situaţia de a câştiga foarte mulţi bani, întrebarea cheie este dacă personalitatea dvs. se schimbă sau nu?
Îi trataţi pe oameni în acelaşi mod iubitor? Cum îi priviţi pe cei care nu au deloc bani? Îi judecaţi sau îi iubiţi ca şi cum ar fi însuşi DUMNEZEU sau Maeştri Înălţaţi? Dacă nu o faceţi, atunci punctul de vedere negativ al egoului asupra banilor vă domină.
DUMNEZEU doreşte ca fiecare persoană să beneficieze de o cantitate abundentă de bani. Nu este ceva bun să fii sărac. A fi sărac reprezintă o consecinţă a unei programări negative a conştiinţei privind sărăcia la nivelul egoului. Nu există nici un fel de judecată în faptul de a fi sărac, dar DUMENEZEU ar dori ca toţi să fim milionari. Motivul este ca toţi milionarii Săi să îşi ofere banii şi vieţile, pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. Care este efectul pe care îl are asupra personalităţii faptul că aveţi bani? Cum se leaga acest lucru cu problema puterii? Veţi trece sau veţi pica la examen, asupra acestor aspecte, atunci când vă aflaţi pe calea spirituală.
Aş dori să vă împărtăşesc o poveste personală care pe mine chiar m-a ajutat, în acest sens. Am trecut prin această lecţie recent, într-un moment în care am fost privat de o cantitate extrem de mare de bani. Aceasta mi-a provocat un adevărat şoc. Lucrasem incredibil de mult, la un anumit proiect, şi vedeam cum voi pierde, pînă la urmă, atât de multe sute de mii de dolari. După ce mi-am revenit din starea de şoc, am trecut prin toată gama de posibile reacţii. Mi-a luat ceva timp, dar am ajuns, până la urmă, la o atitudine de indiferenţă divină, în legătură cu toată această situaţie. Am renunţat la ataşament şi am discutat, pe îndelete, situaţia cu Maeştrii. Dacă era nevoie, aş fi dat în judecată persoana care îmi făcuse aceasta. Totuşi, până la urmă, am abandonat situaţia în mâinile lui DUMNEZEU şi a Maeştrilor şi am pus munca mea şi Planul Divin pe primul plan, înaintea banilor. Sentimentul meu era că, dacă DUMENEZEU are grijă de mine, dacă vrea să fiu văduvit de ceva într-un plan, DUMENEZEU mă va recompensa în altul. Eram de-a dreptul surprins să văd cât de detaşat puteam fi, în legătură cu o lecţie atât de gravă.
La capătul a vreo trei zile, am avut un vis, în care se făcea că mergeam pe o cărare, ca într-un basm, până ajungeam la o platformă unde, în faţa mea, se deschidea o peşteră/cavernă. Deveneam conştient, deşi în stare de vis, că acea cavernă era un oracol , asemănător celui din Delphi. Imediat am putut auzi o voce care-mi spunea: "Acesta este cel uns, pe care lumea îl tot aştepta". În vis, am fost de-a dreptul impresionat de o asemenea afirmaţie uluitoare. Am fost apoi îndrumat să cobor de pe acea platformă, iar în faţa mea a apărut o masă, către care am fost apoi îndrumat. Trebuia să aleg un obiect de acolo, aşa după cum Dalai Lama-copil trebuia să o facă, pentru ca ceilalalţi să ştie că el era cu adevărat Dalai Lama. În visul meu de atunci, nu eram conştient de faptul că era vorba despre un o încercare/test spirituală. A reieşit, până la urmă, alegerea pe care am făcut-o era cea bună. Apoi m-am văzut plimbîndu-mă cu o minunat de frumoasă femeie şi am devenit conştient de faptul că alesesem pe DUMNEZEU, înaintea banilor şi preocupărilor materiale. Acest vis a avut un efect deosebit de profund asupra mea. Când m-am trezit, am avut o asociere imediată cu o situaţie din viaţa reală, potrivit căreia a trebuit să renunţ la ataşamentul meu faţă de bani. Ştiu că visul a fost reflectare a faptului că, la un anumit nivel, facusem aceasta. În momentul în car am trecut prin această lecţie de viaţă, nu gândeam, la nivel conştient, că fusese un test spiritual, dar aşa a fost. Pe măsură ce mergeam spre situaţie mai importantă de relevanţă planetară, eram supravegheat îndeaproape, pentru a se vedea care este răspunsul meu la asemenea lecţii. Este destul de uşor să ignorăm uneori că tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă este un test spiritual.
Mi-am dat seama că îl preferam, de departe, pe DUMNEZEU, banilor. Acel vis semnificativ mi-a impregnat această lecţie în chiar miezul fiinţei mele şi mă simt acum mult mai pregătit pentru astfel de lecţii care vor veni pe viitor. Aceste 15 teste despre care vorbesc aici, în acest capitol, îmi reamintesc, în felurite feluri, de lecţiile prin care au trecut iniţiaţii în Marea Piramidă de la Gizeh, pentru a deveni Ptah, sau cel de al şaptelea nivel al ordinului lui Melchizedek. Acestea sunt lecţii arhetipale, prin care trebuie toţi să trecem.

SEXUALITATEA
Cel de al patrulea mare test se referă la problema sexualităţii. Vă stăpâniţi sexualitatea, sau sexualitatea vă stăpâneşte pe voi? Fluxul sexualităţii vă hrăneşte sinele inferior sau Sinele Superior? Cine este pe primul loc, DUMNEZEU sau sexualitatea? Sunteţi moderaţi în practicile voastre sexuale? Sexualitatea voastră se află în serviciul iubirii şi intimităţii sau este ea doar plăcere materialistă, animalică? Sexualitatea voastră este pusă în serviciul unui scop egoist, sau altruist? Este sexualitatea voastră folosită şi pentru trezirea/ridicarea kundalini şi a iluminării mentale sau este doar o eliberare de la nivelul celei de a doua chakre? Acestea sunt tot atâtea întrebări pe care trebuie să şi le pună, cu devastatoare onestitate, lucrătorii cu Lumină. Nu există nici un fel de judecată, dacă ea poate înţeleasă greşit, întrucâtva. Deci, pe măsură ce deveniţi conştient de aceasta, faceţi cuvenita ajustare şi promisiunea spirituală că veţi corecta dezechilibrul. Viaţa nu este decât un şir continuu de ajustări şi corecturi fizice şi de atitudine, pentru a ne readuce în mod constant la pacea lăuntrică şi la ceea ce înseamnă adevăratul Tao. Greşelile nu sunt ceva rău, doar erorile conştiente necorectate devenind o problemă. Ideea este aceea de a învăţa prin harul divin, nu prin karma. Deci, de a învăţa pe calea uşoară, în locul celei plină de şocuri şi de lovituri. Sexualitatea este un lucru minunuat şi a fost creat de DUMNEZEU, pentru a ne bucura de el ca de un instrument al comunicării, pus în slujba iubirii. Sexualitatea nu este ceva rău. El poate deveni, totuşi, astfel , atunci când este folosit de către sinele inferior, carnal sau egoul negativ. Folosiţi-vă sexualitatea în slujba Sinelui Superior, a iubirii şi ea va deveni cel mai sfânt dintre sacramente. Una dintre cele mai mari încercări ale căii spirituale privind sexualitatea se întâmplă atunci când cineva a dobândit putere, bani, celebritate. Cum va trata atunci acesta sexualitatea? Mulţi învăţători spirituali au căzut în această capcană, la confruntarea cu această lecţie. Ei şi-au folosit poziţia de putere, pentru a face sex cu studenţii şi/sau adepţii lor. Am putut observa şi o serie de preoţi fundamentalişti căzând în acest fel. Această lecţie se aplică Maeştrilor Orientali şi Occidentali, deopotrivă. Cu toţii am auzit tot soiul de poveşti despre maeştri Orientali sau ai credinţelor New Age care şi-ai degradat ţinuta, în acest sens. Fie ca acest lucru să ne servească de lecţie tuturor!

DORINŢA
Următoarea mare încercare a căii spirituale se referă la transcenderea dorinţelor. Aceasta ţine de unul din principalele precepte ale învăţăturilor orientale, el fiind şi unul din preceptele importante din Buddhism. Este un punct de vedere controversat pentru mulţi dintre lucrătorii cu Lumina. Potrivit acestor precepte, trebuie să transcendem dorinţele sinelui inferior, având în vedere că de aici provin toate calităţile negative ale egoului. Toate dorinţele sinelui inferior trebuie transformate în dorinţe ale Sinelui Superior. Mulţi dintre lucrătorii cu Lumina, fiind derutaţi, în această privinţă, încearcă să îşi blocheze orice dorinţă care nu este cuvenită sau bună. Este bine să ai dorinţa de a te înălţa sau dorinţa de a atinge eliberarea sau aceea de a fi de folos. Chiar şi Melchizedek şi toţi Maeştrii Înălţaţi - prin planul lor interior/lăuntric - continuă să râvnească după nivele din ce în ce mai înalte ale creşterii spirituale. Transformaţi dorinţele sinelui inferior în dorinţa realizării lui DUMNEZEU. Acesta este biletul către Paradis!

ATAŞAMENTUL
Indiferent de obiectul ataşamentului sau obiceiurilor rele, indiferent că este vorba despre oameni, lucruri materiale, evenimente viitoare, sex, bani, la infinit, schimbaţi Pentru a atinge realizarea de Sine, fericirea, pacea sufletească, succesul, relaţiile fericite şi realizarea lui DUMNEZEU, trebuie părăsite toate ataşamentele şi obieceiurile rele. După cum spuna Buddha, "Toată suferinţa vine din ataşament". Este uimitor faptul că ne ataşăm de atât de multe lucruri. Toate emoţiile negative îşi au originea în ataşament. Toate relaţiile care eşuează se datorează ataşamentului. Pentru a putea trece de cea de a patra iniţiere, în înţelesul cel mai deplin al cuvântului, trebuie să "reununţăm", ceea ce înseamnă să trăim în lume, dar să nu aparţinem acestei lumi. Trebuie să învăţăm să avem preferinţe super-puternice în viaţă, dar nu ataşamente. Natura preferinţelor este aceea că trebuie să le urmaţi din toată inima, sufletul, mintea şi puterea, dar dacă nu le dobîndiţi, să nu fiţi nefericiţi.
În ceea ce priveşte iubirea, ceea ce împărtăşiţi şi la care apoi renunţaţi va reveni, dacă aşa trebuie să se întâmple. Dacă nu va reveni, astfel este voinţa DOMNULUI. Aceasta este legea vieţii. Veţi pierde, indiferent de tot ceea ce veţi încerca şi vă veţi strădui. Acesta este unul din principiile cheie în înţelegrea legilor maniaceste lucruri în preferinţe. Unii vor merge prea departe în cealaltă direcţie şi vor deveni total detaşaţi, fără a manifesta nici un fel de preferinţe. Acest lucru nu este iarăşi bun, având în vedere că ei nu sunt implicaţi în viaţă. Este important să avem o pasiune totală faţă de viaţă şi faţă de toate obiectivele, preferinţele şi priorităţile noastre, dar cheia este aceea de a fi fericit şi de a obţine pacea interioară indiferent de ceea ce se întâmplă, în loc de a vă opune vieţii. Această întreagă lecţie se referă cu adevărat la cel de al patrulea mare test de pe calea spirituală.

TRANSCENDEREA FRICII
Această lecţie ar fi trebuit să fie cap de listă. Dacă ar trebui să existe un singur cuvânt care să descrie egoul negativ mai bine decât oricare altul, atunci acesta este frica. Dacă există un cuvânt care să descrie mai bine decât oricare altul Conştiinţa Cristică, atunci acela este iubirea. De fapt, în viaţă, nu există decât două emoţii: iubirea şi frica. Toate celelalte emoţii pozitive şi negative, în esenţa lor, le au la bază pe acestea două. Pentru a putea înţelege ceea ce este frica, trebuie să spunem că ea reprezintă un atac proiectat. Când îi atacăm pe alţii, trăim în frică, potrivit Legii Karmei, care operează în mintea noastră. Iată de ce "Cursul în Miracole" ne spune să renunţăm la orice gânduri de atac. Probabil cea mai mare încercare a căii spirituale este a învăţa cum să te eliberezi de orice frică esenţială şi să o înlocuieşti cu iubire esenţială. Când te vei fi eliberat de orice frică, atunci te vei fi eliberat şi ai fi depăşit conştiinţa negativă a egoului. Eliberarea de frică se mai leagă şi de faptul de a avea credinţă în DUMNEZEU şi în Sine. Iată de ce Edgar Cayce spunea: "De ce să te îngrijorezi, când te poţi ruga".Cursul în Miracole spune că nu există gânduri neutre. Toate gândurile se bazează fie pe frică, fie pe iubire. Iată de ce este extrem de important să facem ca tot ceea ce nu reprezintă gânduri privind DUMENEZEU sau Conştiiinţa Cristică să nu fie lăsate să intre în minte. Una dintre comunicările dăruite, în sec. al XX-lea, nouă de către Maeştrii Înălţaţi a fost "programul de curăţare a matricei fricii esenţiale". Am vorbit despre el în cartea mea "Dincolo de Înălţare". Cu ajutorul Maeştrilor Înălţaţi, prin această tehnologie avansată, se pot îndepărta toate programele esenţiale ale fricii din această viaţă şi din toate vieţile trecute, în doar câteva luni, dacă se lucrează regulat, cu această unealtă. Nici o lecţie a vieţii, nici măcar calea spirituală, nu este mai importantă decât transcenderea conştiinţei negative a egoului şi înlocuirea ei cu Conştiinţa Cristică!!! Transcenderea fricii este cea mai mare lucrare spirituală a căii spirituale!!!

EGOISMUL
Următoarea mare încercare a căii spirituale este transcenderea egoismului şi a centrării pe sine. Aceasta reprezintă un adevărat flagel, pe Pământ. Uneori este uluitor pentru mine, să văd o serie de importanţi maeştri spirituali şi o serie de mari iniţiaţi de nivel superior care mai văd viaţa prin lentila egoismului. Aceasta provine din nivelul lor înalt de evoluţie spirituală, dar şi dintr-o slabă dezvoltare la nivel psihologic. Adeseori ei nu au învăţat cum să aibă grijă părintească faţă de copilul lăuntric. Când ne lăsăm conduşi de copilul lăuntric, ne vom manifesta deosebit de egoist, întrucât orice copil este egoist prin definiţie. Aceasta mai provine şi din faptul că nu ne-am deprins niciodată să vedem care este diferenţa dintre gândirea egoului negativ şi gândirea Cristică. În experienţa mea, am întâlnit lucrători cu Lumina deosebit de slabi, la acest capitol. Aceasta nu este o judecată, ci doar un semnal de alarmă pentru cititorii mei, pentru ca ei să dezvolte cât mai mult posibil acest proces, în interiorul Sinelui, pentru ca apoi să-i poată pregăti şi pe alţii. Nu avem suficient de mulţi consilier în probleme spirituale care să desfăşoare o astfel de activitate. Trebuie cu toţii să învăţăm să reununţăm la propriile lentile ale egoismului, pentru a putea vedea imaginea de ansamblu. Trebuie să învăţăm să ne punem în situaţia fraţilor şi surorilor noastre. Trebuie să învăţăm să îmbrăţişăm conceptul care se opune egoismului, altruismul, şi să-i ajutăm pe alţii. Calitatea unui altruism total şi complet este semnul unui adevărat maestru spiritual. Aceasta nu înseamnă că, uneori, adevăratul maestru spiritual nu poate fi egoist din punct de vedere spiritual. Principiul cheie aici este că acesta poate fi egoist din punct de vedere spiritual, dar nu din punctul egoului negativ. Aceasta poate surveni prin faptul că şi-a trasat limitele proprii, sau necesitatea ca, uneori, să fie iubitor la modul impersonal sau doar de a avea grijă de corpul său fizic, pentru a nu îşi arde resursele prin munca sa în serviciul celorlalţi. Conştiinţa adevăratului maestru spiritual vede totul prin prisma corpului de grup şi nu doar prin lentila copilului lăuntric, a egoului negativ sau corpului fizic.

FALSA MÂNDRIE
Aici lecţia se rezumă la o afirmaţie din Biblie, "După mândrie, vine căderea". Este una din marile încercări care vin o dată cu puterea, celebritatea şi banii. Se va împăuna egoul? Se va umple personalitatea cu preamărire şi laude de sine? În opinia mea, este prima cauză a căderii, în cazul lucrătorilor cu Lumina. Este un pericol, indiferent de nivelul de iniţiere la care aţi ajuns, indiferent că aţi realizat sau nu înlălţarea. Este ceva de care trebuie în mod constant să se ferească orice lucrător cu Lumina de pe planeta Pământ. Lucrurile pe care le abordăm aici au cu adevărat de a a face cu complexul de superioritate şi cu cel de inferioritate. Fritz Pearls a numit aceasta "complexul de superioritate-inferioritate". Reversul falsei mândrii este ceea ce eu numesc umilitate/smerenie negativă. Ceva care este la fel de rău cu falsa mândrie. Mulţi dintre lucrătorii cu Lumina sunt cuprinşi în zona inferiorităţii, decât în acea a superiorităţii. Este vorba de complexul de inferioritate, un respect slab de sine, lipsa conştiinţei valorii personale, o opinie proastă despre sine, un sentiment de nimicnicie şi altele. Este tot atât de iluzorie ca şi falsa mândrie. Cheia obţinerii păcii interioare se află în transcednerea dualităţii, în acest sens. Atât complexul de superioritate, cât şi cel de inferioritate trebuie depăşite, pentru a elibera ne elibera din strânsoarea egoului negativ. Cum spunea Fritz Pears, "alungă-le râzând". A rămâne blocat într-unul din ele, înseamnă să rămâi legat de ambele. Problema transcenderii dualităţii este unul dintre conceptele cele mai puţin înţelese ale căii spirituale. Există un alt mod de a gândi dincolo de dualitatea egoului, aceasta purtând numele de Conştiinţă Cristică. Este atât de deplorabil să vedem, pe acest Pământ, maeştri spirituali incredibili, iniţiaţi de al şaptelea grad şi channalori nemaipomeniţi care se lasă cuprinşi de preamărire şi laudă de sine. Indiferent cât de formidabile ar fi acele învăţături, comunicări sau cărţi, ele vor purta în ele această otravă, creând o dinamică a amplificării, la nivelul discipolilor. Aceşti mari maeştri spirituali, care ne aduc energii şi informaţii incredibile, se identifică cu egoul, în loc de slava lui DUMENEZEU şi acest lucru este tragic. Este ceea ce toţi ar trebui să învăţăm, pentru a ne feri întotdeauna de aceasta. Egoul negativ este extrem de seducător şi de înşelător şi el poate în oricare moment, când am alunecat pe pilotul automat, să se insinueze.

MÂNIA
Definiţia mâniei este: "o lipsă a controlului şi încercarea de a-l redobândi". Dacă vă gândiţi, chiar aşa şi este. Folosirea greşită a mâniei are a face cu folosirea greşită a puterii. Marele Edgar Cayce, în comunicările sale, vorbea despre mânia pozitivă, faţă de mânia negativă. Oricine are nevoie de ceea ce se numeşte mânie pozitivă. Este ceva asemănător cu a fi luptătorul spiritual în ale vieţii sau de a manifesta o iubire aspră faţă de sine şi faţă de alţii, ori de câte ori este nevoie. În esenţă, mânia ţine de ego şi acesta este un fapt. Dar, în loc de a căuta să scăpăm de mânie, ea ar trebui canalizată cum se cuvine, întrucât mânia poartă în ea multă putere. Aceasta fiind mânia pozitivă. Este mânia care se canalizează pe direcţiile Conştiinţei Cristice.
Atunci când nu este folosită complet prin căile iubirii necondiţionate, ea este un atac şi, din această pricină, ea devine ceva greşit. Nu este niciodată cuvenit sau drept să atacăm un frate sau o soră. A răni pe un altul înseamnă a-l răni pe DUMENEZEU şi, de fapt, pe sine însuşi. Oamenii care sunt tot timpul mânioşi fac demonstraţia unei lipse de putere personală şi de un control consecvent al Sinelui. Mânia creează separare/segregare. Scopul vieţii este acela de a păstra, în orice moment, integritatea, nu separarea. Cultivaţi puterea personală, o atitudine de luptător spiritual şi asprime în viaţă, dar nu mânie. Mânia cronică vă va slăbi funcţia hepatică, printre altele. Mânia provine din ataşament şi din faptul că lucrurile nu sunt privite ca fiind lecţii ale vieţii. Ea mai provine şi din incapacitatea de a transcende dualitatea.
Când, în relaţii, există lucruri care vă deranjează, vorbiţi despre ele, dar faceţi aceasta cu iubire şi respect. Lipsită de iubirea necondiţionată, mânia este mânie negativă care trebuie controlată cu orice preţ. Nu există niciodată o mânie pioasă (righteous). Mânia pioasă reprezintă o iluzie creată de egoul negativ. Mânia este o lecţie atât de critică a vieţii, încât ea survine atunci când viaţa noastră nu merge în direcţia în care am dori noi să meargă. Ştim cu toţii cât de des se întâmplă acest lucru. Mânia se dezvoltă, cum spunea Buddha, din "puncte greşite de vedere". Acestea nu ţin de viaţă, ci de atitudinea noastră faţă de viaţă. Cineva care este mânios tot timpul este aşa, pentru că se luptă cu viaţa, în loc de a conlucra cu viaţa şi de a învăţa din ea. Mânia este provocată de o gândire deficitară, după cum sunt toate emoţiile negative.
Atunci când cineva ajunge într-o poziţie de putere, celebritate şi bani, controlul corespunzător al acestei energii este încă mai important, având în vedere că veţi avea mulţi oameni în grija voastră spirituală. Când intervine mânia, canalizaţi-o în curăţenia casei, exerciţiu fizic, ţinând un jurnal al procesului transformator, meditând. Folosiţi-vă de imensa putere a mâniei, ca de un proces alchimic, în vederea realizării lui DUMNEZEU. Nu judecaţi sinele, atunci când apare mânia, ci asumaţi-vă responsabilitatea de a o fi creat. Nu o îndreptaţi împotriva altora, pentru a nu crea karmă!

LĂCOMIA
Lăcomia este într-adevăr un josnic neajuns. În loc de a ne declara safisfăcuţi cu bucăţica pe puzzle pe care DUMENEZEU ne-a pregătit-o, lăcomia, ca trăsătură a egoului negativ, ne împinge să dobândim şi piese din Planul Divin al altora. Aceasta poate fi în legătură cu banii, dar - de fapt - lucrurile merg mult mai presus de bani sau bunuri materiale. Poate fi vorba despre putere, celebritate, lucruri spirituale, chiar şi lăcomie pentru evoluţie spirituală. Era o carte a lui Trungpa, intitulată Materialismul Spiritual, în care se vorbeşte despre astfel de lucruri. Egoul negativ şi copilul lăuntric răsfăţat doresc întotdeauna câte ceva. Este un rezultat al faptului de a fi condus de egoul negativ sau corpul astral.
În loc de a ne concentra pe ceea ce putem dărui, egoul negativ se concentrează pe ceea ce poate primi. Aici poate fi vorba despre informaţie spirituală - încercarea de a o păstra doar pentru sine şi de a nu o împărtăşi şi altora. De obicei se leagă de competiţie, gelozie şi invidie. În fapt, lucrurile de care ne agăţăm cu lăcomie le vom pierde, întru-un final. Nu reţinem, de fapt, decât ceea ce dăruim. Aceasta este legea vieţii.

GELOZIA
Gelozia provine din nesiguranţă şi ataşament şi - de aici - nevoia de a intra în competiţie cu ceilalţi, în loc de a coopera. Gelozia aparţine total egoului negativ şi trebuie eliberată cu orice preţ, pentru că nu este de la DUMNEZEU. Ea este legată şi de calitatea de invidie cuprinsă în egoul negativ. Cunoaştem cu toţii expresia "verde de invidie". Ea este strâns legată de lăcomie şi egoism. Principalul lucru aici este acela de a ne conecta din nou la conştiinţa de grup şi la propria noastră identitate cu întreaga creaţie. Adevărata identitate a fiecătruia este Sinele Etern, nu corpul fizic şi personalitatea. Prin aceasta, fiecare ne conectăm la întreaga creaţie, legând creaţia de noi înşine. Realizând acest adevăr, tot ceea ce va realiza un altul, fericirea fiecăruia va face propria noastră fericire. Orice suferinţă a cuiva va deveni şi suferinţa noastră şi viceversa. Identitatea fiecăruia ţine mai degrabă de DUMNEZEU decât de sine. Este o lecţie măreaţă a traiectoriei spirituale. Calea spirituală este ntr-adevăr simplă şi foarte uşor de înţeles. Dacă doriţi să fiţi cu DUMNEZEU, în ceruri, trebuie să acţionaţi ca El. Ar fi DUMNEZEU gelos pe altcineva pentru că are mai multă putere, celebritate sau bani? Cum spuneam mai sus, în viaţă, afirmaţi-vă preferinţele, apoi abandonaţi-vă. Dacă este să fie, lucrurile vor veni la voi, dacă nu este să fie, atunci cu atât mai bine. Fiţi fericit de bucuria altuia. Cheia vieţii stă în recunoaşterea piesei voastre din puzzle, având în vedere că DUMNEZEU a creat diferit pe fiecare, menindu-l unei funcţii diferite!

VANITATEA
Djwhal Khul m-a îndrumat să adaug aici şi calitatea negativă a egoului de a avea prea multă vanitate. Nu există nimic greşit în a avea grijă de corpul nostru fizic şi de a dori să arătăm frumoşi şi atrăgători. Cheia lecţiei constă aici în a analiza dacă această dorinţă de a avea o ţinută atrăgătoare este guvernată de către suflet sau de către egoul negativ. Examinaţi-vă cu sinceritate cele mai profunde motivaţii şi intenţii, în acest sens. Este important să avem deprinderea de a ne îngriji trupul, de a fi curaţi, de a avea o ţinută plăcută, de a purta haine adecvate. Faceţi aceasta din dorinţa de a ieşi în evidenţă şi de a ajunge mai bine decât alţii? Faceţi aceasta din dorinţa de a seduce în vreun fel? Vă petreceţi prea mult timp în faţa oglinzii şi prea mult timp în baie, dintr-o vanitate de vreun fel? Unii nu petrec suficient timp cu acestea, iar alţii - prea mult. Ambele reprezintă greşeli, prin omisiune sau prin comitere. Fiţi moderaţi, în acest sens. Fiţi limpede în legătură cu ceea ce doriţi să prezentaţi lumii. Prezentaţi oare, în ţinuta voastră, imaginea lui Dumnezeu, neglijenţă sau şarm excesiv. Fiţi cinstiţi cu voi înşivă, în acest sens, fără a judeca şi faceţi, la nevoie, ajustările necesare!

TRANSCENDEREA DUALITĂŢII
Transcenderea dualităţii merge mult mai departe de transcenderea complexului de superioritate-inferioritate. Ea se referă la toate aspectele vieţii. Cum am mai afirmat, în opinia mea, acesta este conceptul cel mai prost înţeles de pe întreaga traiectorie spirituală a lucrătorilor cu Lumina. Cheia aici rezidă în a ne asigura că acea conştientizare din 3D şi 4D se centrează pe dualitate şi polaritate. Atunci când ne deplasăm către deplin-realizata 5D şi mai departe de aceasta, atunci devine obsevabil un fel de gândire denumit Conştiinţă Cristică sau Conştiinţă a lui Buddha, care poate depăşi gândirea dualistă, în timp ce suntem pe deplin implicaţi în viaţă. Egoul negativ are întotdeauna două faţete. Acest lucru poate fi văzut sau înţeles în învăţăturile orientale ale unor maeştri cum sunt Sai Baba, Parmahansa Yogananda şi Krishna. În Bhagavad Gita, Krishna afirm că, atunci când resimţi profitul sau pierderea, plăcerea sau durerea, boala sau starea de sănătate, victoria sau înfrângerea, izbânda sau eşecul, trebuie să rămâi imuabil.
Sai Baba numeşte această stare equanimitate. Krishna o numeşte o minte cumpătată şi equanimitate. Învăţând să transcendem dualitatea, nu trebuie să fim sâcâiţi de caruselul continuu de la nivelul emoţiilor. Există un mod de a gîndi denumit Conştiinţă Cristică ce îngăduie cuiva să fie neîncetat acelaşi, întotdeauna în putere, întotdeauna iubind, întotdeauna fericit, întotdeauna având o minte cumpătată, întotdeauna egal cu sine, întotdeauna întru bucurie, în tihnă lăuntrică, iertând şi neschimbător, indiferent de fluctuaţiile dualităţii vieţii. Aceasta este conştienţa Sinelui Divin/lui DUMNEZEU. Aceasta vă îngăduie să rămâneţi la fel, indiferent dacă oamenii vă laudă sau vă ponegresc.
Acest lucru este posibil întrucât egoul negativ nu se angajează. Furtunile şi fluctuaţiile vieţii exterioare nu afectează stabilitatea şi equanimitatea procesului vostru de gândire. Ceea ce ar trebui să vă preocupe nu se află însă mergând în afara vieţii, ci mai degrabă atitudinea faţă de ceea ce se petrece în interiorul vieţii. Cineva poate pierde un milion de dolari, pentru ca apoi să se arunce de la etaj. Este vorba de puterea unui simplu gând. Sunteţi optimist sau pesimist? Vedeţi covrigul sau doar gaura din el?
În viaţă, totul este percepţie, interpretare şi sistem personal de credinţe. Menirea acestei cărţi nu este decât aceea a unui curs de vindecare a atitudinilor, pentru a crea o mutaţie polară sau de gândire, de la gânduri şi emoţii bazate pe frică, la gânduri şi emoţii bazate pe iubire. Mântuirea voastră de voi depinde, nu de DUMNEZEU. DUMNEZEU v-a dat totul, încă de la început. Problema este dacă vă veţi afla mântuirea prin eliberarea completă a egoului negativ şi veţi îmbrăţişa pe deplin şi 100% Conştiinţa Cristică!

EGOLATRIA
Cea din urmă încercare importantă a traiectoriei spirituale este cea a egotismului. Egotismul merge chiar mai departe de mândrie, pentru a cuprinde toate calităţile şi emoţiile negative ale egului negativ. Nu există decât un singur răspuns la toate problemele omenirii şi acesta stă în Conştiinţa Cristică/ a lui Buddha. Iată de ce Sai Baba afirma că definiţia dată lui DUMNEZEU este "DUMNEZEU este egal omul, minus egoul". Dacă vreţi să îl realizaţi pe DUMNEZEU, trebuie să vă transcendeţi egoul negativ, cu toate atributele, calităţile şi emoţiile sale negative.
Egoul vostru este sorgintea tuturor încercărilor pe care le-am menţioniat aici şi sursa tuturor dorinţelor sinelui inferior. Este sursa oricărei separaţii, temere sau egoism. Este sursa tuturor bolilor. Este prima lecţie pe care fiecare suflet o are de învăţat. Cheia liniştii interioare/lăuntrice este negarea oricărui gând care nu vine de la DUMNEZEU sau vine de la egoul negativ, pentru a vă intra în minte. Afirmaţi şi îndreptaţi-vă atenţia asupra fiecărui gând şi emoţie care vine de la DUMNEZEU şi care ţine de Conştiinţa Cristică/ a lui Buddha. Doar prin această practică sau vindecare de atitudine, mintea voastră subconştientă şi gândirea voastră conştientă vor fi reprogramate şi vor forma o nouă deprindere. Mintea voastră subconştientă este tot atât de fericită de a fi programată cu Conştiinţa lui Crist/Buddha, cum este de a fi programată cu conştiinţa egoului negativ. Nu îi pasă, pentru că nu raţionează. Aceasta vă revine vouă, atunci când mintea conştientă vă reprogramează astfel mintea subconştientă.
Mulţi lucrători cu Lumina îşi petrec prea mult timp concentrându-se asupra Maeştrilor Înălţaţi şi nu petrec timp suficient pentru a-şi curăţa minţile şi emoţiile de gândurile, emoţiile şi atributele egoului psihologic sau negativ. Maeştrii Înălţaţi şi îngerii nu vă vor scăpa de egoul vostru negativ. Este treaba voastră s-o faceţi. Aceasta se face cu uşurinţă, nedând nici un fel de atenţie acestui lucru. Nu trebuie să vă supăraţi de aceasta, pentru că - de fapt - acest lucru nu există. Nici nu există, nu este ceva real. Doar voi credeţi că ar exista. Nu este altceva decât un vis urât. În plan mental, se manifestă drept o iluzie. Este ceva manifest, pe plan astral, ca şi şarmul, iar în plan eteric - ca maya.
I s-au dat multe denumiri. Potrivit unor şcoli ale gândirii, este numit sine inferior. Potrivit altor gânditori, este "cel care locuieşte pe prag". Încă alţii îl numesc personalitate, potrivit altora el este doar "egoul", care este opus "egoului negativ". În opinia mea, cred că cel mai bun termen ar fi egoul negativ. Iar dacă ar putea exista o calitate care să îl descrie cât mai corect şi succint, aceasta ar fi "conştienţă a separării". În Cursul în Miracole se afirmă că nu există, în viaţă, decât o singură problemă, şi aceea este separaţia faţă de DUMNEZEU. Într-adevăr, niciodată nu am fost şi nici nu vom putea niciodată separaţi. Acest lucru este iluzie. Totuşi, legea minţii este aceea că gândind noi creăm realitatea în care trăim. Lumea trăieşte într-o hipnoză negativă în masă a separaţiei, care nu există în realitate. După cum se arată în Cursul în Miracole, "Căderea nu a avut loc nicicând, doar noi credem că a fost aşa". Aceasta este marea lege a vieţii. În acest moment, treziţi-vă din visul urât şi coşmarul în care aţi trăit timp de multe vieţi şi realizaţi adevărul care depăşeşte orice înţelegere.

"Nimic real nu poate fi ameninţat, nimic ireal nu există.
Aici se află tihna lui DUMNEZEU."
(Introducere a Cursului în Miracole)

Versiunea românească: Alexandra Popa